Povestea preotului-speolog care păzeşte una dintre cele mai periculoase peşteri din România: „Riscul să mori este foarte mare, mai ales primăvara şi vara“

Peştera Tăuşoare, una dintre cele mai fascinante peşteri din ţară şi o adevărată „minune a lumii” în ochii speologilor, este îngrijită de mai bine de 15 ani de un preot ortodox. Acesta nu are doar grijă de peştera pe care o cercetează speologi din întreaga lume, ci a şi transmis pasiunea sa fiului său, care a intrat prima dată în Tăuşoare pe când avea doar câţiva ani.



Privindu-l pe Crin Theodorescu la gura Peşterii Tăuşoare, echipat cu costumul său roşu şi cu casca aferentă, poţi jura că ai în faţă unul dintre cei mai pricepuţi speologi din ţară. Abia după câteva minute de conversaţie realizezi că ai în faţă, în realitate, un slujitor al Domnului şi mai apoi un speolog.

Crin Theodorescu are 48 de ani şi este preot din anul 1991. Din anul 2000 acesta are şi un al doilea job: este custode al Peşterii Tăuşoare. În anul 2000 a decedat fostul custode al peşterii, iar reprezentanţii Muzeului Judeţean s-au apucat să caute în disperare un speolog priceput care poate să ia această mare responsabilitate pe umerii săi.

Atunci au auzit că la doi paşi de oraşul Năsăud este un „popă nebun” care vizitează peştera săptămânal şi ştie tot ce mişcă în ea. Şeful Muzeului de atunci nu a ezitat şi i-a propus pe loc preotului să aibă grijă de peşeră.

„Prima mea reacţie a fost «Dar eu sunt preot, cum să mă ocup eu de aşa ceva..?!», iar răspunsul a fost: «Şi ce dacă eşti preot? Care-i problema?!»”, precizează preotul.

Cu această îndeletnicire a preotului s-au obişnuit şi oamenii din Luşca unde slujeşte.


Foto: Ioana Bradea

„S-au obişnuit... La început a fost mai greu, pentru că făceam exerciţii şi antrenamente într-un nuc, în nucul din curtea casei parohiale. Dar s-au obişnuit cu ideea că eu sunt preotul care are grijă de peştera Tăuşoare”, spune preotul.

Acesta spune că şi soţia sa îi „tolerează” pasiunea, susţinând că nu ştie ce vede la peştera aia, dar că se întoarce de acolo foarte fericit.

Iubirea pentru speologie, dezvoltată în Mangalia, la peştera Limanu
Pasiunea pentru aceste „minuni ale naturii” este însă mai veche. Aceasta a început în copilărie, la Mangalia. Prima „iubire” a fost preştera Limanu, considerată una dintre cele mai frumoase din ţară.

„Acolo am început ca şi copil, fiind în apropiere de locul în care m-am născut. Apoi, pasiuna a crescut, încet, încet, până când am ajuns la Tăuşoare. Am făcut Facultatea de Geografie, m-am specializat, am început o serie de cursuri şi nenumărate alte specializări adiacente necesare funcţiei, cursuri în speologie de custode în arie protejată, administrator de arii protejate, asistent comunicare în arii protejate...”

Pasiunea nebună pentru speologie a fost transmisă din generaţie în generaţie, aşa se face că şi Mihai, fiul de 21 de ani al preotului este speolog TSA 1. Nici nu se putea altfel, având în vedere faptul că Mihai „se joacă” în peşteră încă de când avea doar 5 ani.

Peştera Tăuşoare a fost descoperită în urmă cu 60 de ani de un profesor
Peştera Tăuşoare este situată în Munţii Rodnei, la o altitudine de aproape 1.000 de metri. Aceasta a fost descoperită în 1955, de către învăţătorul Leon Bârte.

Peştera, care este cea mai lungă din Carpaţii Orientali, cu galerii care se întind ăe aproximativ 17.000 de metri, a primit statutul de rezervaţie ştiinţifică datorită multitudinii elementelor cu ocurenţă rară în peşterile României sau chiar unicate în lume. Accesul în peşteră este permisă, însă doar pentru cercetare. Anual cercetători din întreaga lume vin în Munţii Rodnei pentru expediţii în Peştera Tăuşoare. 




Învăţătorul Leon Bîrte nu a fost uitat (Foto: Ioana Bradea)

Peştera adăposteşte mirabilit-ul, un mineral unic în peşterile din România şi prezent în doar câteva din lume. De asemenea, în galeriile peşterii găsim „Bilele de Tăuşoare”, sfere de calcare unice în lume.

Pe lângă cele patru specii de lilieci, în peşteră pot fi întâlnite fosile de faună glaciară din specia „urs de peşteră”. Aceasta adăposteşte şi o cascadă de 15 metri înălţime, aflată la aproape 5 kilometri distanţă de intrarea în peşteră. 




Bilele de Tăuşoare (Foto: Ioana Bradea)


Riscul să mori este foarte mare, mai ales primăvara şi vara Deşi este una dintre cele mai spectaculoase peşteri din România, este şi una dintre cele mai dificil de parcurs. Acest lucru o face şi destul de periculoasă, fapt ce impune reguli speciale.

„Sunt foarte multe reguli de urmat. E o peşteră cu prealertă, datorită complexităţii şi a pericolului dinăuntru, trebuie să anunţăm de fiecare dată când intrăm, câte persoane suntem, ce traseu urmăm şi la ce oră ieşim din peşteră. În cazul în care se întâmplă ceva, să se poată interveni cât mai curând şi eficient. Este şi o peşteră care necesită o foarte bună condiţie fizică, deşi pe majoritatea traseelor nu se foloseşte tehnică alpină şi nici echipament specific (corzi, bocanci). Din cauza morfologiei acestei peşteri şi a faptului că este o peşteră tectonică, se coboară în ea pe o suprafaţă oblică. Nu avem pereţi verticali de escaladat, dar corzile se folosesc doar pe anumite trasee, dar este o peşteră obositoare şi epuizantă”, explică preotul.



Foto: Ioana Bradea

Cea mai scurtă tură de peşteră durează între 5 şi 7 ore. Cel mai mult, părintele a petrecut în peşteră 4 nopţi şi cinci zile. Crin Theodorescu spune că cel mai mare pericol este omul, cu infatuarea, relaxarea şi neatenţia sa. Din punct de vedere natural, cel mai mare pericol este cel de prăbuşire, din cauza fenomenului de îngheţ pe timpul iernii.

„Acum doi ani s-au prăbuşit bolovani de 100 de tone chiar în zona de intrare în peşteră. Este o peşteră foarte periculoasă pentru neavizaţi. Riscul să mori este foarte mare, mai ales primăvara şi vara...”, mai spune Crin Theodorescu.



Sursa: adevarul.ro
Distribuiți articolul:
Un produs Blogger.