Sinodul din Creta: “Biserica României a impresionat prin întreaga sa prezență”. PATRIARHUL DANIEL SI DOCUMENTUL CONTROVERSAT: “De multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta”

IMPOTRIVA DEZINFORMARILOR SI IN CIUDA CONTESTARILOR, Mitropolitul IEROTHEOS VLACHOS lauda poziția BISERICII ORTODOXE ROMÂNE la SINODUL DE LA CRETA: “Biserica României a impresionat prin întreaga sa prezență”. PATRIARHUL DANIEL SI DOCUMENTUL CONTROVERSAT: 


“De multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta”

Ca membru al Delegației Bisericii Greciei am urmărit cu multă atenție toate sesiunile Sfântului și Marelui Sinod, care s-a întrunit recent la Kolimbari, în Creta.
Am mai scris și voi mai scrie despre observațiile și impresiile mele de la lucrările Sinodului. Aici doar aș dori să semnalez rolul important pe care l-a jucat la Sinod Patriarhul României, Daniel, și în general, Patriarhia României.
Mai întâi, Patriarhia României s-a pregătit foarte bine pentru Sinod și a făcut propuneri importante de corectare a textelor, mai ales pentru documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. Doar trei Biserici au formulat propuneri concrete, adică Patriarhia României, Biserica Ciprului (cele mai puține) și Biserica Greciei. De asemenea, propuneri orale a făcut și Biserica Serbiei. Cred că Patriarhia României a avut cele mai multe observații.
Pe durata sesiunilor, Patriarhul României este cel care și-a susținut opiniile având cunoaștere teologică, experiența de la Dialogurile [ecumenice] și determinare. În anumite cazuri a fost foarte stăruitor și a avut o contribuție importantă în formularea art. 21 al documentului ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. De multe ori a spus că, dacă nu vor fi acceptate anumite corecturi, nu va semna textul. De asemenea, de multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta, ci de a fi lăsat deschis pentru următorul Sfânt și Mare Sinod. Într-un caz și-a exprimat cu intensitate nemulțumirea și a spus că simte că au loc constrângeri.
Când a fost finalizat textul și a fost citit în plen, Patriarhul României a constatat că nu a avut loc o traducere corectă în limba franceză și că nu au fost introduse observațiile sale. Atunci a spus că, dacă nu se fac aceste corecturi, nu semnează textul. Acest lucru a avut ca urmare stoparea întregii proceduri, pentru a se corecta din nou textul. Lucru care s-a finalizat după mult timp.
Dintre toți întâi-stătătorii, Patriarhul României, Daniel, a arătat că are deplină cunoaștere teologică și capacitatea de a-și susține opiniile. De asemenea, a avut capacitatea de a face propuneri alternative, atunci când nu au fost acceptate propunerile sale.
Însă, întrucât Regulamentul prevedea ca, în cazul în care propunerea unei Biserici nu este acceptată de către celelalte Biserici, textul rămâne așa cum este, de aceea nici nu au fost acceptate toate propunerile. În general, Patriarhul României i-a impresionat pe toți membrii Sinodului prin cunoștințele sale teologice și prin modul în care aborda subiectele.
De asemenea, observații importante a făcut Mitropolitul Moldovei, Teofan, care a vorbit având cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii.
Consider că Biserica României a impresionat prin întreaga sa prezență. Când se vor publica actele Sinodului, se va vădi acest lucru din plin.
(traducere de Tatiana Petrache)
  • Textul original grecesc, cu semnatura Mitropolitului – AICI

Nota CUVÂNTUL-ORTODOX.RO


Aceasta pozitie publica a Mitropolitului care a criticat sever (dar intr-un mod argumentat riguros, onest si echilibrat) desfasurarea si documentele intrunirii ortodoxe de la Creta (refuzand sa semneze documentul 6), nu face decat sa confirme cceea ce am scris la scurt timp dupa incheierea evenimentului cu numele oficial de “Mare Sinod”:
si sa intareasca, de asemenea, cele marturisite de IPS Teofan si PS Macarie:
Faptele sunt recunoscute ca atare si in singura “scrisoare deschisa” din spatiul romanesc de contestare a “Sinodului” cretan care a fost conceputa intr-un duh si cu o argumentare decente si corecte (desi contine si ea referirea insinuant-amenintatoare la iminenta opririi de la pomenire a ierarhilor BOR): Scrisoare deschisă a obștii Mănăstirii Paltin Petru-Vodă către Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în privința Sinodului din Creta. Update: Răspunsul Mitropoliei Moldovei
Fara indoiala, aceasta recunoastere neta a contributiei POZITIVE a Bisericii noastre la CretaNU schimba, din pacate, imprejurarea ca “Sinodul” de la Creta este, pe de o parte,ilegitim, iar, pe de alta, tarat de conceptii mai mult sau mai putin explicitecumeniste, ori, cel putin, echivoce din punct de vedere dogmatic, strecurate cu viclenie printre amendamente, scopul sau fiind acela de a conferi demersurilor ecumeniste din Consiliul Mondial al “Bisericilor” girul unei autoritati “supreme”, “panortodoxe”.  Asa cum am aratat inca de atunci:
Documentul de baza (în varianta sa si mai rea pre-sinodala semnat de toti intai-statatorii, din pacate) este mult prea eclectic si profund ecumenist in insasi substanta sa. Ar fi avut nevoie de corecturi structurale pentru a arata altfel.Imaginea de ansamblu ne arata ca amendamentele acceptate ale delegatiei romanesti au fost numai niste “petice” necesare, dar inca prea slabe, pentru a salva ce se mai putea salva dintr-un demers ce, in sine, NU avea, din pacate, premisele unei gandiri ortodoxe si nici ale bunei-credinte…
… si asa cum se afirma si in scrisoarea mai sus mentionata, aceste eforturi serioase si de buna-credinta ale delegatiei Bisericii noastre nu au fost suficiente pentru a readuce nici documentul 6, cel mai problematic (“Relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine”) si nici modul de realizare a sinodalitatii pe fagasurile corecte, dreptslavitoare:
Chiar Înaltpreasfinţia Voastră şi alţi membri ai Delegaţiei Române aţi luptat împotriva ambiguităţilor şi neclarităţilor, formulărilor ne- şi chiar anti- ortodoxe din ultimele documente. Dar timpul extrem de scurt (altă practică neortodoxă!) şi presiunile foarte mari au lăsat să existe numeroase scăpări, de la ignorarea inacceptabilei inovaţii dogmatice a treptelor clericale până la articole ce se contrazic sau se anulează reciproc, sau lipsa unor precizări esenţiale, fără de care cele mai rătăcite răstălmăciri teologice capătă cale liberă.
Insa ar trebui sa fie suficiente pentru a vadi lipsa elementara de obiectivitate, de buna-credinta, de cinste si, nu in cele din urma, de dragoste fireasca pentru Biserica-Mama, a majoritatii contestatarilor in duh “revolutionar”, anarhic si distructiv ai arhiereilor nostri, lipsiti de minima evlavie si respect, care au umplut internetul cu “strigate de lupta”, cu dezinformari sau distorsionari grosolane ale realitatii, cu o agresivitate de limbaj care trece adesea dincolo de orice limita a bunului-simt, semanand fara tagada nu doar semintele unui scandal diversionist sub PRETEXTUL apararii dreptei-credinte, dar si ale unei posibile schisme, deloc straine de interesele… “geostrategice” ale unor dusmani ai Romaniei si ai Bisericii noastre.
Mulţumită Mitropolitului Ierótheos al Nafpaktosului, care a fost nu numai prezent, dar şi foarte activ în discuţiile purtate în cadrul Sinodului, iată că avem un cuvânt cu multă acrivie teologică şi totodată discernământ duhovnicesc, un cuvânt care nu caută dezbinarea în Biserică, cum am văzut că se întâmplă în unele cazuri, ci caută unitatea noastră, a ortodocşilor, în Adevărul-Hristos. Avem nevoie de astfel de cuvinte izvorâte din multă rugăciune şi jertfire de sine, şi mai puţin de justiţiari, care nu cunosc teologia, dar care parcă se bucură de dezbinare.Unitatea noastră în Adevăr este cea mai importantă, dar pentru aceasta trebuie să fim cu mult mai multă smerenie, mai multă dragoste pentru Hristos şi Biserica Sa(V.G.)
A se (re)vedea, in context, si:
Distribuiți articolul:
Un produs Blogger.