Părintele Proclu Nicau: Scopul vieții noastre constă în sfințire

Numai cei care se vor îmbogăți în smerenie vor câștiga mult , iar dacă osândim, pierdem totul. Pe măsura smereniei, Duhul Sfânt te ridică.  Un sfânt părinte spune aşa: „Vei trânti şi vei fi trântit.” Nu trebuie să te trântească; să-l trânteşti trebuie.  Si cum poţi să-l trânteşti? Cu „Doamne Iisuse...” şi cu smerenia.


Duhul Sfânt îl trânteşte, nu noi...


Dar tot prin noi, diavolul face invers: tot prin noi huleşte pe Dumnezeu; şi tot prin noi Duhul Sfânt pedepseşte pe diavol.

A venit cineva să-l învăţ rugăciunea inimii şi i-am zis aşa: întâi trebuie răstignirea şi pe urmă învierea.


Cât timp mintea-i robită de cele cinci simţiri, nu putem câştiga rugăciunea inimii; şi pe măsură ce ne smerim, Duhul cel Sfânt se lasă simţit.

Că uite cum îi. Trebuie sa iertam .

Ca să putem zice Tatăl nostru. Acolo zice: „Și ne iartă nouă…, precum și noi iertăm”. Cineva m-o ocărât și nu l-am iertat. Înseamnă că mint când spun Tatăl nostru.
M-am ostenit, am făcut rugăciune, dar nu vreau să iert. Degeaba m-am ostenit.


Nerăutatea face pe Duhul Sfânt să locuiască în inima noastră.

Prin răzbunare, aşa Se depărtează Duhul Sfânt de noi. Şi vom pierde.

Dar dacă îi spui gândului: „Am să-l ocărăsc mâine”, vei scăpa; dar dacă îi zici azi... fără să vrei ai pierdut. Gata, ai picat; adică Duhul Sfânt ne lasă în părăsire.

Când ne răzbunăm asupra oamenilor, facem pace cu dracii.


Și când cauți să rabzi de la oameni, abia atunci cauți să te lupți cu duhurile cele rele, când cauți să nu superi pe nimeni.
Atunci Duhul Sfânt te ajută, te înțelepțește, te luminează.


Când te pui la rugăciune, să n-ai nimic cu nimeni, că acela-i cel mai mare spor. Dacă ai pomenirea de rău atunci când te rogi, este foarte greu.

Numai cei care se vor îmbogăți în smerenie vor câștiga mult.
Tot ceea ce faci cu smerenie, nu aduce tulburare.


Dacă vor fi mulți părinți care să ducă o viață după Dumnezeu prin mănăstiri, care să se roage zi și noapte, atunci va fi mai bine.


Dacă vor fi creștini în lume care se vor pocăi și se vor păzi să osândească pe slujitorii Bisericii, atunci Bunul Dumnezeu va înfrâna lucrarea diavolească, căci sfârșitul lumii este în mâna lui Dumnezeu.

Are o foarte mare însemnătate să ne păzim mintea tot timpul de tot ce este păcat.


Cine se păzește de păcatele mici, la care aproape că nici nu le dai importanță, acela nu ajunge să lupte cu păcatele mari, căci îl acoperă Domnul, văzând lupta și smerenia lui.

Vorbirea cu gândurile spurcate trezește patimile și, chiar de nu te-ai învoit cu ele, te vor chinui zile și săptămâni întregi.


Când ai vorbit cu gândul, ai stat de vorbă direct cu diavolul.
Atunci, Duhul Sfânt s-a depărtat, pentru că n-ai vrut să lupți.


Ca să te ajute Duhul Sfânt din nou, trebuie să pui început bun de pocăință, prin multă smerenie și, cât poți, să nu judeci pe nimeni și să dorești mântuirea tuturor și, mai ales, să-i vezi pe toți mai buni decât tine.

Duhul Sfânt este foarte fin și sensibil.


Este suficient un gând de osândire, de încântare de sine, cu care te-ai învoit și Duhul Sfânt se retrage.

Dreapta socoteală se dobândește prin smerenie.


Dacă nu ne vom osteni să avem smerenie, în toate primejdiile vom cădea, ne vom prăpăstui.

Dacă vrei să birui, să faci în felul ăsta: te asprești asupra trupului și ai milă pentru aproapele.


Să folosim mila pentru a îndrepta pe alții, să nu ocărâm pe nimeni, să ne punem noi în locul lor. Asprimea este permisă atât cât nu ucide dragostea.

Sunt suflete sensibile, care nu suportă cuvinte urâte.


Ele înfloresc și cresc atunci când sunt înconjurate de lucruri frumoase, de bunătate, de vorbe bune, de blândețe.


Monah Proclu Nicau ,,Conștiință, spune-mi tu,,
Crinii țarinii, editată de Sfanta Mănăstire Putna



Sursa articolului: maicafilofteia.blogspot.ro

Distribuiți articolul:
Un produs Blogger.